Dacă cineva înţelege, prin darul lui Dumnezeu, ce fel de viaţă trebuie să ducă pentru ca să ajungă veşnic din muritor, înţelept din prost, ceresc din pământesc, mai întâi trebuie să aibă o înţelegere curăţită, de care să se folosească, pentru a vieţui bine şi prin care să vadă nu ceea ce este, ci ceea ce va fi. Căci ceea ce nu este va fi, şi prin ceea ce vede el trebuie să cugete ceea ce nu vede şi să se străduiască să fie ceea ce a fost zidit şi să cheme harul lui Dumnezeu prin străduinţa sa. Căci nu este cu putinţă să dobândească cineva prin sine, singur, ceea ce a pierdut în Adam.