Meditații la Psalmi Vol II - Petre Semen

Prefața autorului

    Aşa cum subliniam şi în primul volum al Meditaţiilor la Psalmi, Psaltirea ocupă un loc cu totul special în Biblie, ca una care rezumă istoria biblică a unui popor dedicat rugăciunii, dar mai ales fiindcă are calitatea aparte de a ajunge direct la inima şi sufletul credinciosului care se roagă cu ajutorul ei. Psalmii davidici nu sunt doar un perfect model de rugăciune, ci prezintă şi segmente importante din foarte zbuciumata istorie a poporului biblic şi a vieţii autorului. Înaltele idei morale, imnele liturgice, îndemnurile la preaslăvirea Creatorului ori cele de pocăinţă sau împlinirea poruncilor divine îl predispun pe om la reflecţii serioase privind sensul vieţii şi rostul său pe pământ, precum şi rolul lui Dumnezeu în a-i dirigui întreaga existenţă în această lume, iar numeroasele profeţii mesianice îi îndreaptă atenţia spre scrierile noutestamentare care-i mărturisesc despre împlinirea celor anunţate despre Hristos.

    Am preferat titlul de Meditaţii la Psalmi şi am evitat să-l numesc Comentariu la Psalmi, deşi în esenţă volumul este şi un comentariu, întrucât acest din urmă termen mi se pare prea pretenţios pentru un rugător cu Psaltirea. Pe de altă parte, nu poţi comenta şi nici înţelege pe deplin înaltele trăiri spirituale ale celui care a compus aceste imnuri cu totul de excepţie ce dau glas unor stări lăuntrice de neimitat şi de negrăit pentru cel care nu s-a angajat pe calea slăvirii lui Dumnezeu şi al dialogului neîncetat cu El. Nu-l poţi înţelege pe psalmistul rugător David doar învăţând pe de rost cuvintele sale, ci, mai curând, experimentând personal starea de rugăciune.

    Mi s-a atras atenţia de către unii ascultători consecvenţi ai meditaţiilor la psalmi din cadrul emisiunilor difuzate de-a lungul celor doi ani la Radio Trinitas, ce reprezintă materialul din acest volum, că unii psalmi, mai ales cei de blestem sau imprecatori nu  şi-ar avea rostul într-o rugăciune particulară, ba ar fi chiar primejdioasă pentru sufletul celui care se roagă. Într-adevăr, aşa şi este. Revin asupra a ceea ce de altfel am mai spus-o şi în alt context, că în unele rugăciuni ale Bisericii, cum ar fi spre exemplu cele de dezlegare, ce se citesc la slujba înmormântării, nici nu ar trebui să apară enunţată ideea că respectivul răposat ar fi căzut sub blestem preoţesc ori sub afurisenie arhierească întrucât sub această formă respectivul text contravine total scopului pentru care a fost instituită preoţia, acela de a mijloci, prin rugăciune şi a binecuvânta, dar în niciun caz de a blestema. Aşadar arhiereul ori preotul care îşi închipuie că a fost pus să blesteme ar fi mai bine să se retragă şi să se ocupe de cu totul altceva decât de slujirea lui Dumnezeu. Unele fragmente din psalmi sunt foarte derutante pentru un creştin care se poate întreba cum să-I ceară lui Dumnezeu nimicirea vrăjmaşilor (Psalmul 34/35, 8; 55/56, 15), să li se zdrobească dinţii (Psalmul 57/58, 6), să-şi piardă vederea, etc. Ca să nu mai vorbim de psalmul 108 (109) care este de-a dreptul înfricoşător prin blestemele enunţate. Dacă Hristos ne-a poruncit să-i iubim pe toţi vrăjmaşii oricât de păcătoşi ar fi, cum ne-am putea ruga pentru nenorocirea sau distrugerea lor?!

     Cheia înţelesului psalmilor o aflăm tot în textul Psaltirii (care, în textul ebraic, se poate traduce şi prin viitor) încât, în loc de a zice: Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui s-o ia altul; să ajungă copiii lui orfani şi femeia lui văduvă; să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă, vom spune totul la viitor, adică: Vor fi zilele lui puţine (de fapt chiar psalmistul zice că omul rău şi păcătos nici nu va ajunge la jumătatea zilelor lui hărăzite pe pământ); dregătoria lui o va lua altul; copiii săi vor ajunge orfani etc. Fiind vorba de o profeţie, nu greşim deloc dacă redăm prin timpul viitor. Ca unii care suntem păcătoşi, alături de alţi păcătoşi, nu avem dreptul să blestemăm pe nimeni, iar dacă o facem, mai mult ne păgubim sufletul. Hristos, Care împreună cu ucenicii Săi s-a rugat cântând psalmi, nu a blestemat pe nimeni; dimpotrivă.

    Buna receptare a primului volum de către un număr apreciabil de cititori, ca de altfel şi solicitarea din partea unora de a proceda la continuarea neîntârziată a acestui demers misionar s-au constituit în factori determinanţi în a proceda la prelucrarea materialului de pe suportul audio în vederea publicării celui de-al doilea volum. Menţionez, de asemenea, că am fost interpelat de o seamă de ascultători care m-au rugat să le dau lămuriri suplimentare la unele versete mai dificile ale psalmilor comentaţi pe care ori nu le-au înţeles bine ori nu au avut răgazul să asculte toate emisiunile. De aceea, în materialul de faţă am adăugat lămuriri suplimentare şi am mai făcut şi unele paranteze pe care  le-am considerat relevante pentru anumite texte. Mai precizez că până la un punct, textul se prezintă sub forma unui dialog, dar pe parcurs sunt expuse doar comentariile textelor, fiindcă aşa s-a impus în grila de program radio.