Misiune și dialog. Ontologia misionară a Bisericii din perspectiva dialogului interreligios

Biserica este misionară în ființa ei și această trăsătură se regăsește în cea de-a patra notă caracteristică: apostolicitatea. Așadar, o eclesialitate fără apostolicitate, și invers, nu poate exista. Cele două învățături fundamentale se intercondiționează: pe de o parte, Biserica este extensiunea lui Hristos – Cel mort și înviat – și prin El, a Sfintei Treimi în toți cei care stau în legătură și-L mărturisesc drept Cap al Bisericii, împărtășindu-se de harul Său prin Sfintele Taine ca lucrări văzute și săvârșite de ierarhia aflată în succesiunea apostolică; pe de altă parte, această extensiune trebuie împlinită și spre alte neamuri și religii, după porunca Mântuitorului Hristos: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă…” (Mt. 28, 19-20).