Meditații la psalmi Vol III - Petre Semen

În sfârşit, cu ajutorul milei divine şi cu un mare efort, am reuşit să dau curs solicitării Radioului Trinitas de a pregăti şi prezenta pentru încă un an şi câteva luni, alte meditaţii la Psalmi, în cadrul emisiunii „Atlas biblic“. De asemenea, am reuşit să prezint într-o formă scrisă tot acel material, mai exact Catisma a III-a, cu uşoare îmbunătăţiri faţă de materialul transmis la radio, acolo unde s-a impus cu stringenţă. După un efort susţinut, pe baza acelor emisiuni, am realizat deci şi cel de-al treilea volum, cu titlul „Meditaţii la Psalmi“, pentru a da curs dorinţelor unor ascultători consecvenţi ai acestei emisiuni; preoţi şi credincioşi creştini, care doresc să aibă şi pe suport scris tot materialul prezentat în cadrul celor peste 110 emisiuni de pe parcursul unui an şi câteva luni. Volumul de faţă cu titlul: „Meditaţii la Psalmi – Catisma a III-a“ este dedicat tâlcuirii psalmilor: 17, 18, 19, 20, 21, 22 şi 23.

    Ca şi în volumele precedente, în cel de faţă, am folosit aceleaşi metode de lucru, respectiv metoda istorico-critică, acolo unde a fost cazul, analiza filologică şi comparaţia textelor, încercând să identific cu cât mai mare acurateţe contextul în care s-au scris psalmii asupra cărora m-am oprit, scopul alcătuirii lor şi nu în ultimul rând destinaţia acestora. De asemenea am mai încercat, pe cât a fost posibil, să actualizez mesajul psalmilor insistând mai atent asupra acelor pasaje care am considerat că pot avea un mai pronunţat impact asupra vieţii creştinului de astăzi care încă se mai roagă cu aceste imne sfinte prin excelenţă.

    Psalmii, în general, fiind poezie în sensul cel mai adevărat al cuvântului, ca orice text poetic, şi aceştia, cel puţin pe alocuri prezintă un sporit grad de dificultate şi de aceea s-a impus a-i retraduce de pe textul suport ebraic pe care l-am comparat apoi cu textul grec al Septuagintei. De altfel acest lucru l-am făcut în toate cele trei volume realizate până acum. De asemenea tâlcuirea am încercat să o justific cu argumente istorice, filologice şi logice. Aşa se explică micile diferenţe în expunere în comparaţie cu traducerile noastre oficiale pe care cititorul le va întâlni pe parcursul lecturării. Oricum, din experienţa de lucru pe textul Psalmilor, ca de altfel pe tot textul Bibliei, (fiindcă am mai tradus, în cadrul unui proiect care nu s-a mai finalizat, tot textul cărţii Facerea şi Iosua), mi-am dat seama că mulţi s-au apucat de traducerea Bibliei fără să o cunoască ,,in integrum“. Personal, am citit pe tot parcursul activităţii mele de cel puţin 25 de ori Biblia şi o mai lecturez încă în cele două mari posturi de peste an. Ei bine, la fiecare relecturare tot mai întâmpin suficiente dificultăţi în a o înţelege, traduce şi interpreta. Am rămas de-a dreptul consternat să constat că unii s-au apucat să traducă Biblia fără a o fi citit nici măcar o singură dată integral, decât poate cu ocazia traducerii, şi atunci nu ai de ce să te mai miri că rezultatul nu putea fi decât unul de tip folcloric, cel puţin pe alocuri. Ca să nu mai spun că, în pofida declaraţiilor celor care şi-au pus semnătura de traducători pe ediţiile oficiale sinodale, indiferent cum s-au numit şi ce funcţii sau titluri au avut, de fapt, cu excepţia traducerii Septuagintei ‒ Polirom, nu avem parte de nicio traducere efectivă a Bibliei, de pe textul ebraic sau grecesc, ci avem de a face cu reluarea textului Bibliei de la 1688, limitându-se cu toţii doar să actualizeze limbajul textului. Aşa se explică sutele de diferenţe între texte. Parţial acest aspect l-am subliniat şi în studiul cu titlul: Traducerea Bibliei între responsabilitate şi misiune, publicat în revista Studii Teologice, seria a III-a, anul II, aprilie-iunie, Bucureşti, 2006, pp. 7-23.

    Pentru realizarea volumului de faţă, ca şi pentru cele anterioare am folosit ca instrumente de lucru, pe lângă bibliografia înserată doar în text, nu şi la subsol, următoarele ediţii ale Bibliei:

Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţia oficială a Sfântului Sinod, 2013;

Biblia Hebraica Stuttgartensia ‒ ediţia 1977;

Tanach ‒ The Torah, Prophets, Writings. The Stone Edition, 1998;

 Ancien Testament Interlinéaire hébreu-français, Alliance Biblique Universelle, Paris, 2004;

Septuaginta ‒ edidit Alfred Rahlfs, Stuttgart, 1935;

La Bibbia di Gerusaleme, Edizioni Dehoniane Bologna, 1989;

La Bible traduite et présentée par André Chouraqui, Desclée, 1989;

La Bibbia a cura di Bruno Maggioni e Gregorio Vivaldelli, Nuova traduzione, Ancora, 2008;

The Holy Bible containing the Old and New Testaments with the Apocryphal ‒ Deuterocanonical Books, New Revised Standard Version, Thomas Nelson Publishers Nashville, 1990;

The Orthodox Study Bible, Thomas Nelson, Nashville Dallas Mexico City Rio de Janeiro, 2008;

1Le Nouveau Testament, hebreu-français, traduction d´après le texte grec par Louis Segond, The Trinitarian Bible Society, London (nedatat).

    Pe parcursul expunerii nu mi-am propus mai mult decât ar fi necesar ca tâlcuirea textelor să-şi îndeplinească, în primul rând, rolul misionar ca să ajungă mai lesne la sufletul omului credincios şi de aceea, atât cât s-a putut, am evitat să intru în prea multe detalii de natură filologică întrucât Psaltirea, ca de altfel întreaga Biblie, nu a fost scrisă pentru a etala veleităţi sau curiozităţi filologice.

    În textele Psaltirii, mai mult decât în oricare alte cărţi biblice, Părinţii Bisericii ne învaţă să ascultăm mai mult cu inima şi cu mintea cântarea Duhului Sfânt, după cum grăia Fericitul Augustin. Tot în Psalmi Sfinţii Părinţi descoperă prezenţa personală a Logosului divin şi a Duhului Său (vezi: Spirito Rinaudo, ,,I Salmi-Preghiera di Cristo e della Chiesa“, Elle Di Ci Torino, Leumann, 2004, p. 30).

    Mă simt obligat să mărturisesc că din propria experienţă pastoral-misionară am realizat că unii creştini, când citesc Psalmii lui David, aidoma Sfântului Atanasie, obişnuiesc să se privească pe ei înşişi ca într-o oglindă şi să-şi vadă propriul chip, nu de puţine ori, desfigurat şi suferind din cauza păcatului, chipul plin de nelinişte şi turmentat de rău, dar mai întrevăd în acelaşi timp şi chipul cel dorit de Dumnezeu, acela pe care El Însuşi încearcă să-l refacă în om, după chipul şi asemănarea Lui, aşa cum era la început. Citind Psalmii ca rugă, în sufletul omului credincios se naşte dorinţa refacerii acelui chip. Cu toate că este o cale foarte lungă şi grea până se va ajunge din nou la acel chip, creştinul are speranţa că pe cale nu mai călătoreşte singur, ci este însoţit, asistat, încurajat şi îndrumat de ruga bineplăcută Lui.

    Se mai ştie că dintre textele cărţilor Vechiului Testament, profeţiile lui Isaia şi Psalmii sunt cele mai frecvent citate de către autorii Noului Testament interpretându-i mereu în cheie mesianică. Dintre cei 150 de Psalmi, cel mai frecvent sunt citaţi Psalmii: 2, 22 şi 110 (sau 109). Din restul psalmilor, unii apar cu citări explicite (vezi: Psalmi 8, 3; 82, 6; 118 (117), 22; 41, 10; 16, 8-11; 95, 8 etc.). Alteori sunt citate numai ocazional anumite frânturi de fraze, sau se fac doar anumite aluzii la ei, dar oricum prezenţa lor se întrevede de circa 400 de ori în tot Noul Testament. Ţinând seama şi de acest aspect am încercat ca şi în acest ultim volum să evidenţiez că legătura între textele Sfintei Scripturi ale celor două Testamente este la fel de strânsă şi de legată ca ochiurile unei cămăşi din zale, pe care o îmbrăcau soldaţii din vechime, când mergeau pe câmpul de luptă sau aidoma unor ochiuri dintr-un material tricotat de la care, dacă se rupe unul singur se poate destrăma tot flanelul.

     De aceea, ca şi în volumele precedente, în cel de faţă am utilizat din abundenţă textele biblice, tocmai cu scopul de a fundamenta cât mai bine meditaţiile şi în acelaşi timp de a scoate cât mai mult în evidenţă focusarea întregii Scripturi pe aceleaşi învăţături sfinte şi mântuitoare de suflet. Ca urmare, în volumul de faţă, am identificat, folosit şi comentat un număr de peste 748 de texte biblice din ambele Testamente, mai exact 528 din Vechiul Testament şi 220 din Noul Testament.   Am fost determinat să procedez astfel şi pentru că am constatat cu stupoare că în multe din cărţile de teologie, cum ar fi Dogmatica (aşa cum bine remarca şi Pr. Prof. Constantin Coman), Morala, dar mai ales din foarte numeroasele cărţi de predici apărute la noi, lipsesc îngrijorător de multe referiri la Sfânta Scriptură şi m-am gândit să umplu un mic gol în acest sens.

    Sperăm ca şi acest volum să corespundă aşteptărilor şi exigenţelor tuturor celor care ascultă emisiunea „Atlas Biblic“ şi mai cu seamă aş dori să fie la fel de bine receptat ca şi volumele precedente.

Iaşi, 25 martie, 2019

Prof. univ. Pr. Petre Semen