Tema era insa deja foarte prezenta in diversele curente filosofice si religioase ale Antichitatii - indeosebi orfismul, platonismul, stoicismul si hermetismul, ceea ce a pus problema unei eventuale filiatii. Reviviscenta ei in neo-platonism, date fiind legaturile acestui curent cu spiritualitatea alexandrina, a acutizat problema, in asa fel incat invatatura Parintilor rasariteni a parut unora nu doar in mod esential straina de crestinism, ci chiar "cea mai serioasa deviere" pe care a cunoscut-o teologia crestina.