Penticostar

Penticostarul este cartea de cult care deservește perioada liturgică cu același nume, cuprinsă între Praznicul Învierii Domnului și cel al Cincizecimii. Termenul provine din grecescul Πεντηκοστή, care înseamnă tocmai „a cincizecea zi”.

Imnele specifice acestei perioade sunt străbătute de bucuria pascală. Ele oglindesc demnitatea împărătească a Domnului Iisus Hristos. Tematica duminicilor din acest interval – vindecarea slăbănogului, convorbirea cu femeia samarineancă, vindecarea orbului din naștere –, scot în evidență dumnezeirea Mântuitorului și întăresc „credința că El este dătător de viață”, învață Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Cea mai mare parte din imnografia Penticostarului aparține Sfântului Ioan Damaschin, autor al „Canonului Sfintei Învieri”. Alte cântări sunt alcătuite de sfinți melozi precum Iosif Studitul – arhiepiscopul Tesalonicului, Cosma – episcopul de Maiuma, Andrei – arhiepiscopul Cretei, Gherman, Teofan, Anatolie, Cumulas, Arsenie și Leon Împăratul. Sinaxarele au fost alcătuite de monahii Nichifor și Calist Xantopol în secolul al XIV-lea.

„Penticostarul, prin conținutul slujbelor sale, ne integrează în dimensiunea Împărăției lui Dumnezeu, ale cărei porți au fost larg deschise prin Învierea Mântuitorului. El începe cu slujba din noaptea Sfintei Învieri, această minune deschizând accesul la bucuria Împărăției. Învierea lui Hristos este cu adevărat «omorâre a morții» și inaugurare a vieții veșnice pentru omenire”, menționează Preafericirea Sa.