Abisul înțelepciunii dumnezeiești - Sfântul Teofan Zavoratul

Dumnezeu este Dumnezeul inimii noastre. Atunci cand aceasta simte dulceata dumnezeiasca, respinge toate desfatarile pamantesti si nu gaseste placere in nimic pamantesc; totul traieste in cer, acolo unde-si are comoara. Dar Imparatia lui Dumnezeu se extinde in interior si in exterior, pentru ca, atunci cand tot ceea ce se spune este implinit inlauntru, totul din afara este reconstruit dupa acelasi duh si principii.

In acelasi duh, limba, ochii, urechile si toate celelalte simturi incep sa functioneze. In acelasi duh, toata miscarea si toata actiunea se indreapta spre exterior, in intimitate, in familie, la munca, in societate si in toate relatiile lumesti. Pe scurt, atunci, in toate manifestarile vietii noastre interioare, Dumnezeu este conducatorul tangibil, pecetluit in atentia tuturor, dupa cuvantul Domnului: Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, asa incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri (Matei 5, 16). Oricine cauta, gaseste Imparatia lui Dumnezeu, in care Dumnezeu va fi toate in toti (cf. I Corinteni 15, 28). In acest fel, precum in ceruri Domnul Se odihneste pe heruvimi si serafimi, tot asa si in acest suflet, in toate puterile duhului sau, devenit constient si fauritor, dirijeaza totul inauntru si in afara pentru a-I placea numai Lui, iubindu-L din toata inima sa si din tot sufletul sau si din toata puterea sa si din tot cugetul sau ( cf. Luca 10, 27).