Povestiri despre părintele Paisie - Presb. Dionisie Tatsis

Un Sfânt în lume este o prezenţă impresionantă, este un dumnezeu după har între oameni. Faima lui creşte zilnic, fiindcă poporul nostru evlavios îl caută. Sfântul este vrednic de privit şi de ascultat, este cel care potoleşte setea duhovnicească a celor râvnitori şi încearcă să rezolve diferitele lor probleme. Părintele Paisie a fost un om sfânt şi de aceea a dobândit o faimă atât de mare. Pe când trăia, era foarte căutat şi se necăjea că nu poate să răspundă la toate cererile. De multe ori prefera, dacă ar fi fost posibil, să se facă pasăre şi să zboare prin văzduh sau să se facă peşte şi să se afunde în apele mării. Însă iubirea îi poruncea altfel. Ajutorul lui Dumnezeu nu-l pot împiedica nici oamenii, nici diavolii. Nici pentru Dumnezeu, nici pentru omul sfânt nu este nimic greu. Piedica este doar puţina noastră credinţă. Prin puţina noastră credinţă împiedicăm marile puteri dumnezeieşti să se apropie de noi. În aceşti ani grei fiecare dintre noi trebuie să facă ceea ce este omeneşte cu putinţă, iar ceea ce omeneşte este cu neputinţă e să se lase în voia lui Dumnezeu. Astfel conştiinţa noastră va fi împăcată, pentru că am făcut ceea ce am putut. Dacă noi nu vom sta împotrivă, se vor scula din morminte înaintaşii noştri. Atât de mult au suferit ei pentru Patrie. Dar noi ce facem pentru ea? Cuviosul Paisie Aghioritul (Cuvinte, II)