Cuvinte de aur vol VII. Mângâierea celor îndurerați (despre moarte, doliu, parastase)

În textele volumului de faţă, Sfântul Ioan Gură de Aur ne dezvăluie care este moartea adevărată şi moartea falsă. Mort cu adevărat nu este cel care suferă moarte biologică, pentru că moartea aceasta are doar denumirea de moarte. Hristos, prin moartea Sa, a biruit moartea, iar diavolul, prin arma cu care credea că-L va birui pe Hristos, a suferit propria pierzanie. Când este vorba despre omul virtuos, atunci moartea este caracterizată drept „cinstită”, în timp ce moartea celor păcătoşi este definită drept „vicleană.” Prin moarte, dreptul se mută acolo unde va primi plata ostenelilor sale, în timp ce păcătosul se opreşte din săvârşirea faptelor sale păcătoase. Sfântul Ioan Gură de Aur, dascălul universal al Bisericii noastre, ca un „anatomist” desăvârşit al sufletului omenesc, nu opreşte doliul. „Nu opresc tânguirea”, întăreşte Sfântul. „Plângi şi tu, aşa cum a plâns Domnul Însuşi pentru prietenul Său, Lazăr, cu bunăcuviinţă şi gravitate, nu ca unul care nu crede în Înviere”. Ceea ce aduce multă mângâiere celor îndoliaţi sunt parastasele care au fost rânduite de către Biserică din vremurile cele mai vechi, cunoscând, conform mărturisirii Sfântului, câştigul sufletului din aducerea Jertfei celei fără de sânge, dar şi din milosteniile care se fac pentru cei adormiţi.