Despre vedenii, duhuri și minuni - Sfântul Ignatie Briancianinov

Ediția a patra

Minunile lui Dumnezeu înomenit alcătuiau cele mai mari binefaceri materiale pe care și le poa­te în­chi­pui omenirea. Ce binefacere mai mare poate fi decât a îi înapoia celui mort viața? Ce binefacere mai de preț poate fi decât vin­de­carea unei boli de netămăduit, care răpea viață după viață, care făcea viața asemenea cu o moarte prelungită?

Da­ru­rile văzute au fost îm­păr­ţite oamenilor robiţi sim­ţu­ri­lor, ca aceștia să crea­dă în fiinţarea darurilor nevăzute și să le primească pe acestea. Semnele îi scoteau pe oa­meni din pră­pas­tia neștiinţei și împătimirii sim­ţu­rilor, îi aduceau la credinţă: credinţa le împăr­tă­șea cunoaș­te­rea bună­tă­ţi­lor celor veșnice și le ­insufla dorinţa de a le do­bân­di.

Cu ajutorul sem­ne­lor minunate, apostolii au răspândit grab­nic creștinismul în lume: semnele erau do­vadă lim­pe­de și puternică pentru creștinism, atât pen­tru popoarele cultivate, cât și pentru popoarele cu­fun­date în neștiinţă și barbarie; când cre­dinţa a fost ­sădită pretutindeni, a fost sădit cu­vân­tul: atunci au fost înlăturate semnele, fiind­­că își termi­na­seră slu­­ji­rea. Ele au încetat să lu­creze la scară ­largă și pre­tu­tin­deni: le să­vâr­șeau, arareori, numai aleșii lui Dumne­zeu.

Sf. Ignatie Briancianinov