Cele mai mari bucurii duhovnicesti le-am avut in primii zece ani, cand am fost cioban la oile manastirii impreuna cu fratii mei. Stana, oile, trairea in liniste si singuratatea pe munte, in mijlocul naturii, mi-au fost cea mai inalta scoala de calugarie si teologie din toata viata mea. In acesti ani m-am rugat cel mai mult si am citit numeroase scrieri ale Sfintilor Parinti, precum: Patericul, Scara Sfantului Ioan Scararul, Sfantul Isaac Sirul, Sfantul Efrem Sirul, Putul Sfantului Ioan Gura de Aur, Hexaiemeronul Sfantului Vasile cel Mare, Vietile Sfintilor si Sfanta Scriptura. Cartile le imprumutam din bibliotecile manastirilor Neams si Secu si le purtam cu mine in desaga, cu oile pe munte. Iar rugaciune mea era citirea Psaltirii in fiecare zi si cele sapte laude. Dupa ce terminam pravila, mancam ceva din desaga, apoi scoteam scrierile Sfintilor Parinti si citeam pe langa oi pana seara.