Viața, Acatistul și Paraclisul Sfintei Cuvioase Casiana Imnografa

Viața, Acatistul și Paraclisul Sfintei Cuvioase Casiana Imnografa (7 septembrie)

Primind chipul îngeresc al călugăriei, Cuvioasa Casiana a ajuns stareță a mănăstirii ctitorite de ea, viețuind în postiri, privegheri și rugăciuni neobosite, dar desfășurând și o însemnată lucrare de ajutorare a celor lipsiți și bolnavi.

Deoarece împărații bizantini din acea vreme erau luptători împotriva cinstirii sfintelor icoane (iconomahi), Sfânta Casiana a fost neclintită în păstrarea dreptei credințe și a purtat grijă de cei prigoniți, ajungând ea însăși să rabde pătimiri pentru cinstirea icoanelor.

Totodată, din inspirație dumnezeiască, a alcătuit rugăciuni și cântări bisericești, pentru care este cea mai cunoscută femeie imnograf (scriitoare de cântări) și melod (compozitoare de melodii pentru sfintele slujbe) din istoria Bizanțului.

În afara cântării din Sfânta și Marea Miercuri, Doamne, femeia ceea ce căzuse…, Cuvioasa a alcătuit și alte multe Sithiri la Nașterea Domnului, la Buna Vestire și la unii sfinți, dar și Canoane, precum Canonul Utreniei din Sfânta și Marea Sâmbătă și altele. Totodată, se păstrează de la ea un număr de 261 de epigrame în care laudă virtuțile și mustră viciile.