Viața și Acatistul Sfinților Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici

24 aprilie

Sfantul Ierarh Iorest s-a nascut in Transilvania, din parinti ortodocsi, primind la botez numele de Ilie. A invatat carte la Manastirea Putna, unde a deprins si mestesugul scrierii frumoase si al zugravirii icoanelor si unde si-a agonisit un bun inceput de viata calugareasca ortodoxa.

Cu voia lui Dumnezeu si cu sprijinul Domnitorului Vasile Lupu si al Sfantului mitropolit Varlaam al Moldovei, Sfantul Ilie Iorest vine in Alba Iulia, unde este ales mitropolit al Transilvaniei. Noul mitropolit s-a dovedit un bun pastor, pastrand invatatura celor sapte Sinoade Ecumenice, fiind pilda de tarie in credinta ortodoxa si dovedind credinciosilor ca sunt mai de folos lanturile pentru Hristos decat laudele viclene.

Nemultumita de el, stapanirea straina calvina a incercat sa-l castige de partea ei si, neizbutind, a plasmuit invinuiri mincinoase si Sfantul ierarh a fost aruncat in temnita, la Alba Iulia, dupa numai trei ani de pastorie (1640-1643). Dupa noua luni de chinuri indurate, fericitul Iorest a fost eliberat in schimbul unui pret de 1000 de taleri, pe care neavandu-i, „s-au dat chezasie pentru el 24 de credinciosi”. Pentru dezlegarea de chezasie, Sfantul a plecat dupa ajutoare la Putna, la domnitorul Vasile Lupu, la mitropolitul Varlaam, apoi la tarul Rusiei si astfel si-a rascumparat libertatea. Reintors in tara, la scurta vreme s-a savarsit cu pace, lasandu-ne pilda unui ierarh credincios si luptator pentru Ortodoxia curata a poporului sau.

Sfantul Simion Stefan, din botez Simion, dupa calugarie Stefan, ieromonah in manastirea de la Alba Iulia, a ajuns pe scaunul vladicesc in anul 1643, dupa Sfantul Ilie Iorest, in vremuri grele pentru Biserica dreptslavitoare si pentru credinciosii transilvaneni, aflati sub carmuitori straini de neam si de credinta.

Asemenea inaintasilor sai, Sfantul Ierarh Simion Stefan n-a fost crutat nici el de necazuri, suferite din pricina principelui Gheorghe Rakoti si a superintendentului Gheleji, mai-marele calvinilor. Insa, Sfantul s-a facut aparator nu numai al credintei, ci si al neamului sau, si anume, vazandu-i pe romani mult asupriti in tara lor si intelegand ca alta cale de a-i ridica si pazi nu are decat prin lumina cartii, le-a daruit Cuvantul Domnului, Noul Testament, pentru intaia oara talmacit pe limba lor si tiparit in cetatea Alba Iuliei in anul 1648.

In acest chip, luptand, pentru Biserica lui Hristos, impotriva ratacirilor, daruind cuvant hranitor de suflet pastoritilor sai si urmasilor si invatandu-i sa privegheze la unitatea neamului, sfantul ierarh si-a dat cu pace sufletul in mainile Domnului, in anul 1656.

Sfantul Ierarh Sava Brancovici s-a nascut din parinti dreptcredinciosi, in Ineul Transilvaniei, la inceputul veacului al XVII-lea. A fost botezat cu numele Simeon. Fratele sau mai mic, Gheorghe, a avut o inalta dregatorie in Transilvania. Tatal sau a fost capitan de oaste in armata lui Mihai Viteazul. In tineretea sa, Sfantul a vietuit o vreme in Tara Romaneasca, la Manastirea Comana, unde traia unchiul sau si unde s-a deprins intru cele duhovnicesti.

A fost ales preot si protopop al Ineului, fiind hirotonit, la Targoviste, de catre mitropolitul Stefan al Tarii Romanesti. Murindu-i sotia, iar mama lui calugarindu-se, viata lui si-a schimbat cursul. Ca unul ce-si dovedise insusirile si vrednicia in tot timpul cat a fost protopop, in anul 1656, dupa trecerea la cele vesnice a Sfantului Simion Stefan, soborul preotilor si al mirenilor l-a ales mitropolit de Alba Iulia. Dupa ce a fost hirotonit arhiereu la Targoviste, de catre acelasi mitropolit Stefan, s-a intors acasa incarcat cu daruri din Tara Romaneasca si a fost inscaunat, cu bucurie, in ziua Inaltarii Domnului, de tot soborul preotilor din Ardeal, unde a pastorit, cu intelepciune, timp de 24 de ani.

Ravna lui pentru pastrarea credintei ortodoxe i-a adus dusmania si prigoana conducatorilor calvini ai Ardealului. In urma unor invinuiri nedrepte, a fost judecat si scos din scaun in anul 1680. Batran si bolnav, a fost inchis in temnitele din Alba Iulia si Iernut, fiind batut in fiecare vineri. Dupa asemenea chinuri si grele patimiri, s-a mutat la Domnul, in aprilie 1683.

Pentru vredniciile sale, Biserica Ortodoxa Romana l-a inscris in calendar alaturi de alti doi sfinti mitropoliti ardeleni, care au pastorit la Alba Iulia.