Viața și Acatistul Sfântului Mucenic Fanurie

Biserica il praznuieste in fiecare an, in ziua de 27 august, ca pe un Sfant Mucenic facator de minuni.

In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, pe cand insula Rodos, din Marea Mediterana, era sub stapanirea Cavalerilor ioaniti, conducatorii insulei au inceput unele lucrari de refacere a zidurilor cetatii. Atunci muncitorii au dezgropat ruinele unei biserici stravechi, unde se aflau mai multe icoane, dintre care una era uimitor de bine pastrata. Credinciosii ortodocsi au dus icoana la arhiepiscopul Nil (1355-1369), care pastorea in vremea aceea. El a descifrat inscriptia de pe icoana, aratand ca ea il infatiseaza pe Sfantul Mucenic Fanurie, despre care nu se stia nimic pana atunci. Pe icoana era pictat chipul Sfantului, ca un tanar ostas, purtand in mana dreapta o cruce si o lumanare aprinsa, iar de o parte si de alta erau 12 reprezentari ale chinurilor indurate de acesta. Intelegand ca Dumnezeu ne-a descoperit un Sfant din vechime, peste care se lasase negura uitarii, crestinii au reconstruit vechea biserica in cinstea nou aratatului Sfant Fanurie, considerat de atunci ocrotitorul insulei Rodos. Se spune ca, in jurul anului 1500, calauziti de o lumina cereasca, pastorii au descoperit, pe un munte din apropiere, o pestera in care era mormantul Sfantului.

Dupa traditie, Sfantul Fanurie s-a nascut in Rodos din parinti pagani si bogati, fiind cel mai mare dintre cei 13 frati. Dupa ce tatal sau a murit naprasnic, familia lor a saracit, iar mama Sfantului a inceput a duce, in ascuns, o viata pacatoasa. Cand a vazut ca fiul ei, Fanurie, a aflat aceasta, ea a murit, iar Fanurie a parasit cetatea, fugind in locuri pustii. Acolo, din voia lui Dumnezeu, a intalnit un pustnic care l-a adus la cunoasterea Evangheliei si l-a botezat, apoi l-a invatat sa vietuiasca potrivit poruncilor lui Hristos. Dupa o vreme, primind chemare de la Dumnezeu, Sfantul Fanurie a inceput sa propovaduiasca pe Hristos in cetatile pagane din apropiere, apoi, a fost prins de inchinatorii la idoli si pus la chinuri. Icoana descoperita in stravechea biserica din Rodos infatiseaza in 12 scene mucenicia lui astfel: Sfantul a fost adus inaintea unui dregator pagan, marturisindu-si cu indrazneala credinta, apoi a fost batut cu pietre, a fost intins si batut cu toiege, sfasiat cu unghii de fier, intemnitat, adus din nou la judecata, ars cu faclii, tras pe roata, aruncat in groapa cu lei, strivit cu o piatra grea, adus intr-un templu pagan unde i s-au pus carbuni aprinsi in palme si, in cele din urma, omorat in foc.

Din pricina vitregiilor vremii, viata Sfantului a fost uitata pana cand s-a descoperit icoana sa in veacul al XIV-lea.

La putin timp dupa aflarea icoanei sale, Sfantul a inceput sa savarseasca minuni. Astfel, trei diaconi din Creta au plecat in Peloponez unde au fost hirotoniti preoti, intrucat stapanirea venetiana nu ingaduia venirea unui arhiereu ortodox in Creta. La intoarcere, cei trei preoti au fost luati robi de pirati si vanduti la trei stapani musulmani din Rodos. Ajungand robi in Rodos, cei trei preoti au auzit de nou aratatul Sfant Fanurie si au inceput sa i se roage pentru a fi eliberati. Sfantul s-a aratat in vis de trei ori celor trei stapani care-i tineau pe preoti robi si, prin infricosari, i-a induplecat sa-i eli-bereze. Astfel, cei trei preoti au plecat in Creta ducand cu ei o icoana a Sfantului Fanurie si vestind tuturor minunea eliberarii lor prin aratarea Mucenicului.

In popor, exista obiceiul de a se imparti turte saracilor de ziua Sfantului Fanurie, care facea milostenie pentru iertarea sufletului mamei sale.

Numele Sfantului, in limba greaca, inseamna „cel ce arata” si, de aceea, este considerat aflatorul lucrurilor pierdute si aratatorul caii de urmat in vreme de indoiala.