Când şi-a revenit, strălucea de bucurie. Chipul îi era luminos. Să fi fost oare din pricina bucuriei pentru darul pe care i l-a făcut fiului său sau din pricina încrederii avute în pronia lui Dumnezeu pentru viitor? Poate amândouă… Zilele care treceau şi doctorii care-şi dădeau toate strădania şi grija pentru cei doi pacienţi, şi mai ales pentru Panagiotis, au dat primul verdict pentru succesul transplantului. După aproape douăzeci de zile s-au întors acasă liniştiţi… Culoarea a revenit pe faţa lui Panagiotis şi bucuria le-a umplut iarăşi casa. Ei ştiu că viitorul se află în mâinile lui Dumnezeu. Iar aceste mâini, ştiu şi ei foarte bine, sunt foarte blânde. Mai blânde decât ale oricărei mame!