Părintele Paisie de la Sihla

 “...În '29, când am venit eu la mânăstire, l-am cunoscut pe când era fratele Petru. Era vizitiu la caii stareţului Vladimir Golescu. Venise de pe front, de la Budapesta-a
fost în primul război mondial. Mi-aduc aminte, săracul... Apoi el, unde-o fost, tot cu buna, cu răbdarea... Totul cu
frica de Dumnezeu, săracul. Şi, cât de obosit îi, când vede că vin oamenii, tot din milă...: «Hai că te primesc».
Deunăzi eram acolo şi era şi aista, Neonil. El era amu, săracul, cu piciorul umflat, nu mâncase toată ziua, nu dormise... Şi iaca vin nişte oameni din Bucovina: «Săru'mâna, dom'părinte - c-aşa vorbesc aceia -, de la Marginea am venit». Da' Neonil: «Oameni buni, oare
vreţi să-l omorâţi numaidecât? Uite-l, bătrân, n-o mâncat, nu-l lăsaţi nici să doarmă, nici să se roage, nici... Îl doare şi piciorul. Uite-i piciorul umflat, celălalt îl doare.» Da' părintele zice: «Măi Neonile, măi... lasă-i săracii... mă dor picioarele, dar nu mă doare limba... Dă-le drumul să vie.»
Şi i-o primit şi pe aceia.
Apoi el aşa se stinge, în mijlocul poporului; da' multă lume o să plângă după el. O fost tare răbdător şi tare
bun... da. Sub epitrahilul lui şi-or aflat mângâierea şi
liniştea mii şi mii de suflete în viaţa lui.”
Părintele Cleopa