Parintele Proclu Nicau traieste retras intr-un bordei din Muntii Neamtului, unde se nevoieste, se roaga si plange. Chipul acestui pustnic simplu este cel al unui ava din pateric, iar cuvintele sale sunt izvorate din traire si smerenie. In cartea de fata sunt adunate cuvinte despre ascultare, pazirea mintii, rugaciune, bucurii duhovnicesti, judecarea celuilalt, dar si despre viata de familie, vremurile in care traim si sfarsitul lumii. Toate aceste cuvinte sunt imbracate in "smerenia plina de dragoste".