Răstignind lumina lumii - Pr. Vasile Gavrilă

„Slava li Dumnezeu este omul viu”

In a doua parte a lunii februarie a acestui an am fost in Italia, in sapte comunitati ortodoxe de romani, din sapte orase diferite, unde am prezentat mai multe teme-conferinte, urmate de un dialog, sustinut cu preotii si cu enoriasii comunitatilor; a fost un adevarat maraton pastoral-misionar, intr-o lume pe care o cunosc partial, deoarece am fost in multe parohii si centre misionare din Italia, dar nu vietuiesc impreuna cu ei. Am fost gazduit de Parintele Protoiereu Constantin Totolici, in minunatul oras Modena, in sanul distinsei sale familii. Fiecare astfel de iesire din tara, pentru unul ca mine, inseamna: intalniri cu oameni si problemele lor, dar si cu preotii care-i pastoresc; vizitarea locurilor si obiectivelor importante care-mi ies in cale; intalnire cu pastratorii culturii si spiritualitatii catolice apusene – de la preoti la profesori, editori, directori de seminarii, episcopi -, care stau in bastioanele lor seculare sau milenare si care ne ofera din spatiile lor liturgice, astfel incat sa avem si noi unde savarsi Liturghia Ortodoxa, pentru romanii care si-au cautat rostul in tara lor.

Nu stiu cum sa definesc aceasta experienta, cum sa inteleg cat am oferit si cat am primit; am oferit experienta mea si cunostintele mele, dragostea mea, dar si framantarile, intrebarile si cautarile mele, pe care le-am pus alaturi de ale celor pe care i-am intalnit. Ce am primit, pe langa dragostea si generozitatea lor, pe langa bogatia culturala a Apusului, adunata in fuga si pe langa informatiile de ultima ora despre viata societatii apusene, cu crizele si framantarile ei, un orizont nou si diferit fata de cel oferit de societatea in care traiesc eu; dar mai ales provocarile ce stau in fata fata tuturor, indiferent de origine, de cultura si de religie, precum si reactiile si atitudinile lor ca persoane individuale sau grupuri de persoane, chiar ca societate?