Magdalena și toiagul poveștilor. O poveste de viață, la căpătâiul raclei Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava

„Nu m-am gândit vreodată că aș putea să îmi scriu povestea. Adică… nu credeam că aș fi avut curajul să-mi aștern experiențele care m-au marcat și să le îmbrac în haine de poveste. Mi se părea prea dureros să retrăiesc totul.

Asta până când un părinte bun m-a provocat să scriu o poveste despre viața Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Eram la sfârșitul unui eveniment din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, unde am lansat una dintre cărțile mele, când părintele a venit spre mine cu această propunere.

După câteva clipe de tăgăduire, i-am spus că nu pot. Că pur și simplu nu pot. Viața Sfântului este pentru mine atât de mare, un monument de credință, de mărturisire, de curaj și martiriu, de care, personal, nu mă pot „atinge” prin scris.

Dar i-am spus părintelui că voi ruga o altă scriitoare, foarte bună prietenă a sfinților, să o scrie ea. Însă, nici aceasta nu a putut din motive asemănătoare.

Și, deși părintele mi-a ascultat cu înțelegere toate motivele, a insistat pe această idee. Și cred că bine a făcut pentru că, în cele din urmă, am reușit să scriu povestea.

Sper să vă placă! E adâncă, de mari profunzimi sufletești, dureroasă, poate prea sinceră, dar, în același timp, și dătătoare de nădejde. O văd ca pe un drum sinuos, plin de obstacole, la capătul căruia se ivește Lumina, Care învăluie, pas cu pas, prin bunătatea, pacea, siguranța și liniștea ei.

Povestea aceasta este renaștere. Și mă gândesc acum la vorbele maicii Siluana: „Cu Hristos te întâlnești mai întâi în iad”, în toiul furtunii și al zbuciumului sufletesc. Realmente, acolo Îi poți simți cel mai mult prezența și ajutorul. La fel a fost și în cazul Magdalenei… al meu.

Așa am simțit să o scriu. Exact așa cum vi se va înfățișa, pagină cu pagină. Și de vi se pare prea mult, vă rog să mă iertați. Așa a venit. Povestea. Îi mulțumesc Domnului și Sfântului pentru curaj.

Sper să vă fie de folos. Atât. Și să mă pomeniți și pe mine în rugăciune, dacă simțiți.

Să-l rugați pe Sfântul Ioan cel Nou să ne aibă pe țoți în grijă și în rugăciune!”

Cătălina Gheorghian