Prescura - Garoafa Coman

Prescura, acea painica alba, rotunda si cu pecete, este pentru crestini unul dintre cele mai frumoase si pretioase lucruri din lume. Ca toate lucrurile insemnate, prescura ascunde in simplitatea si in smeritele ei forme si dimensiuni un univers de sensuri si de functiuni. Nu sunt multe lucruri in jurul nostru care sa recapituleze cu atata cuprindere lumea si sensul ei ultim, existenta in intregimea ei: pe Dumnezeu, pe om si creatia intreaga, dialogul de iubire intre cer si pamant, intreaga iconomie dumnezeiasca avand in centrul ei istoria mantuirii prin Intruparea si Jertfa Fiului lui Dumnezeu, veacul de acum si veacul ce va sa vina.

Un pumnisor de grau curat luat din rodul pamantului, transformat in paine prin milenara stiinta a dospitului si framantatului, la care se adauga un intreg instrumentar duhovnicesc de gesturi si de atitudini, prescura se aduce jertfa si dar de catre om lui Dumnezeu si se intoarce transfigurata in Painea lui Dumnezeu, Painea cea de Sus, care se da omului ca hrana si arvuna pentru vietuirea vesnica si nestricacioasa.

Incredintandu-ne jertfa de paine si vin, intelepciunea cea de necuprins a Bunului Dumnezeu a gasit cel mai simplu si mai deplin mod de a perpetua in istorie, pana la sfarsitul veacurilor, Jertfa cea unica a Domnului Hristos, adusa Tatalui pe Cruce si tot ceea ce inseamna aceasta pentru dialogul de dragoste intre om si Dumnezeu. Iubirea de oameni nemasurata a lui Dumnezeu Tatal a pus capat jertfelor sangeroase si ne-a descoperit jertfa de paine si vin prin care dam lui Dumnezeu nu parte din bunurile noastre materiale, ci pe noi insine.