Viața și Acatistul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe a trait pe vremea imparatului Diocletian (284-305). S-a nascut ca fiu al unor parinti crestini, Gherontie stratilatul si Polihronia, care si ei aveau sa-si sfarseasca viata muceniceste. El a fost crescut, din frageda varsta, in dreapta credinta. Tatal sau era originar din Capadocia si slujise in oaste in Armenia. Ramas fara tata, Sfantul si mama sa au plecat in Palestina, in cetatea Lida, locul de nastere al mamei sale, pentru ca aveau rude si multe averi acolo. Ajuns la varsta potrivita, fiind frumos la chip si viteaz in lupta, prin osteneala, pricepere si destoinicie, tanarul Gheorghe s-a facut pretuit si, imbratisand viata de ostas, a cucerit, in scurta vreme cele mai mari cinstiri, pana si demnitatea de duce, fiind in garda imparatului.

In anul 303 insa, imparatul Diocletian, din indemnul ginerelui sau Maximian Galeriu, a inceput prigonirea crestinilor.

Cunoscand aceasta, Sfantul Gheorghe s-a infatisat indata de bunavoie inaintea imparatului Diocletian si, inaintea intregii curti imparatesti, a marturisit deschis ca este crestin si ca intelege sa slujeasca in oastea imparatului numai ca ucenic al lui Hristos. Uimit de aceasta marturisire, Diocletian a dat porunca sa fie dus in temnita si pus la chinuri, ca sa se lepede de credinta.

Vazand chinurile prin care trecea Sfantul Gheorghe si ca ramane viu si nevatamat, multi dintre cei de fata s-au lepadat de idoli si au venit la credinta in Hristos. Insasi imparateasa Alexandra, sotia lui Diocletian, vazand acestea, a crezut in Hristos si si-a marturisit credinta ei.

In cele din urma, imparatul a incercat sa-l induplece, ademenindu-l cu cinstiri lumesti, ranguri si averi, dar Sfantul a ales sa ramana pentru totdeauna cu Hristos. In fata acestei marturisiri, vazand ca toate incercarile lui sunt zadarnice, Diocletian a dat porunca sa li se taie capetele, atat Mucenicului, cat si imparatesei. Alexandra si celorlalti ostasi care crezusera in Hristos.

Imparateasa, insa slabind cu trupul, si-a dat duhul in pace, inainte de mucenicie, iar Sfantul Gheorghe, fiind dus la locul hotarat, si-a ridicat glasul si s-a rugat cu caldura, multumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugandu-se, cu bucurie si-a plecat capul sub sabie si a fost taiat, in ziua de 23 aprilie 303.